I.
întruna din zile stăm relaxaţi şi scriem despre cancer ca despre un coşmar pe care nu ne vom trezi niciodată că-l trăim chiar noi cu adevărat. că s-ar putea să fie chiar coşmarul nostru, ăsta despre care vorbim. nu, nici vorbă, hai să fim serioşi şi închide dracului geamul. cancerul este al tuturor celorlalţi nefericiţi ghinionişti necunoscuţi despre care nu ştim nimic şi la o adică, în afară de share şi like pe FB nici nu prea vrem să ştim. nu, cancerul nu e al nostru, e al tuturor celorlalţi care nu au mîncat bio şi au avut gene proaste. cu alte cuvinte, mi-s impresionat pînă la foarte, dar ia ia-ţi tu, fratele meu, cancerul de pe carpeta mea cu Răpirea din Serai şi cară-te la tine acasă.
II.
întruna din zile ne credem invincibili şi atotştiutori peste toţi şi toate. în altă zi murim.
III.
măcar atunci cînd spunem oamenilor că nu îi vom uita niciodată, sper că vorbim serios.
se aproprie 29 februarie, de ce atâta tristețe în comunicare?
un bun prieten l-a ratat pe acest minunat 29 februarie. plus altele misto care se fac la 29 de ani. de-aici tristetea.
daaaaar, nu-i nimic. suntem tineri, nu facem promisiuni, suntem puternici, nu ne cerem nimic unii altora, love is a battlefield, cum s-ar spune, 29 februarie e o zi minunată de plecat la mare.
ps. şi eventual de rămas acolo. :)