în copilărie şi doar atunci se întîmplă aşadar nişte lucruri care nu pot exista în afara ei. nu le poţi vedea ori simţi decît cu ochii ăia de plod cretin şi obligatoriu naiv. o dată ce-ţi pierzi ochii ăia mari şi sinceri, disperaţi că nu pot cuprinde tot ce li se aşterne, tot ce li se spune, tot ce li se întîmplă, te opreşti din crescut şi începi să decazi. toată aberaţia asta cu maturizatul, cu deşteptatul, cu deschisul ochilor e minciuna primordială care ţi se toarnă. cum dracu să vrei să uiţi, că doar cu ochii închişi, poţi să te înalţi. cum dracu să vrei să renunţi de bună-voie şi nesilit de nimeni la tot ceea ce este mişto şi încă nu ai apucat sau nu au apucat alţii să murdărească la tine. habar nu am. tot ce ştiu este că, o dată ce începi să înţelegi, începi să şi pierzi. tot.
:) mișto
…dar discutabil. Am ajuns la concluzia că un copil face mai multe lucruri “nefirești” decât e în stare să facă un adult. Tocmai pt. că un copil are înțelesurile gata, proaspete, iar un adult le-a pierdut “înțelegerea”, îndepărtându-se…
DAR, am în minte zeci de cazuri de copii geniali care au jucat în filme de mici. În acest punct, destinele lor s-au împărțit în două: cei care au rămas blocați în copilărie (ăștia au continuat să facă filme repetând în continuu ca orbii ce făceau la cinci ani – și s-au pierdut) și cei care și-au recuperat copilăria, tocmai îndepărtându-se de ea. Ăștia au plecat din zonă, și-au deschis bine ochii, și-au capsat înțelegerea cu facturile de rigoare, și-au încheiat plățile și s-au întors să joace mai ingenuu ca niciodată…
Cred că e esențial să înțelegi ca să-ți faci lecțiile corect, să înțelegi de toate, orice. Pe urmă ierți. Abia așa poți apăsa din nou butonul de start, abia așa te poți întoarce în pace. Altfel, copilăria rămâne o insulă ratată. În timp ce de fapt, ea e insula comorii…
mai cred că a ierta complet și total e specific copiilor. pentru că ei doar iubesc. cred că ăsta e secretul
şi dacă începi să înţelegi prea devreme? forţat?
ce devine atunci, copilăria?
… dacă începi să înțelegi prea devreme, forțat, înseamnă că așa a fost să fie, deci nu e nimeni vinovat până la urmă, asta înseamnă deci, că ai o zonă mai mărișoară de acoperit cu iertare, cred… după ce reușești asta, vezi ce iese și ce devine, eu n-am de unde să știu, experiența copilăriei mele a fost în parametri, să zicem… poate tu ai privilegiul de-a fi fost altfel – pe care eu l-aș considera noroc…
poate atunci copilăria devine punctul de start înapoi
să ne povestești :)
daca arunci cu privilegii de felul asta, se prea poate ca n-a fost, totusi, in parametri copilaria aia.
o primavara frumoasa si multi ghiocei!
da, multi ghiocei si funduri mici si capete mari :)
funduri mici? nu, mulţumesc. mărimea contează.
capete mari? nu, mulţumesc. am mai avut eu coşmaruri în care mă loveau în cap păsările pe stradă.
Primăvară frumoasă, fetiță!
Mulţumesc mult, coniţelor, dragelor, :). La fel, toate cele mai minunate şi mai mişto doresc şi eu să vi se întîmple în primăvara care va să vină, :)
ori esti criminala , ori esti ucigatoare. :)
:)
Textele se nasc atât de natural, încât comentariile devin imposibile. Absolut. Nu se pierde nimic, nu se câștigă nimic definitiv. Fericirea asta e o mare tristețe. Din fericire, și invers.